miercuri, 26 septembrie 2007

Fluture intors


Stii cum e sa gresesti?..stii?..sa ai un pacat mare si greu de care sa te impiedici...sa nu poti sa te ridici si sa simti peste tot mainile lui cum te ating si te trimit si te lovesc de soare…Sa ti visezi buzele lipite de ale lui si sa i simti tot trupul sarutandu te si rasuflarea ametindu ti ceafa....si fata alba golita de vinovatie....si sa vrei doar atat...sa stai intinsa cu capul in jos...agatandu ti ghinionul pacatului si agonia placerii..si el sa ti imoaie pielea cu degetele, sa te striveasca acolo....sa ti intoarca lumea cu sus-ul in jos...si sa fi a lui!

Din cand in cand zambeste...si se apropie de tine ca intr o amenintare...si ti dezgoleste umarul si amplifica chinul...nimic nu e intamplator...nici bataia inimii...ce il cheama...pacatul te mangaie cu limba in josul gatului..si geamatul vocii e doar din vina placerii...

Pentru doua secunde nu ai mai fost aici...lumea e diferita cand o privesti invers...si cand parul ravasit iti alungeste visul...cand trupul lui te tine sa nu cazi..pentru ca sunteti uniti acum. In spatele tau..sau deasupra ta..in lateralul tau sunt doi ochi tristi si o gura flamanda!

Cineva te vrea! Cineva vrea sa se piarda in tine si sa ti ofere la final un mic univers intors pe dos...in care cerul iti cade in ochii...si norii de gadila cu mirosul...Da...pentru ca norii uneori miros a extaz...pt ca norii miros uneori a nebunie....si pentru ca e un strain ascuns in norul de deasupra mea..si parul lui ajunge pana la mine..in bucle...si cineva chiar il vrea.
Acum am gresit...si stau inca invers...un fluture intors ce te priveste in cerul gurii si ti numara stelele si norii...

Si pacatul il port la mana stanga!

marți, 25 septembrie 2007

Fusta mea scurta…

...Si iar ne certam…imi simt nervii cum se intind ca un elastic si ma intreb cand o sa cedeze…cand nu o sa te mai scuz doar pt ca asa esti tu…Am auzit ca si stelele plang acolo sus si uneori ma simt ca ele..din ochiul lor mi se naste durerea...si ne oprim...nu ne mai certam...
As vrea sa stii cum e sa te amesteci in tine si sa ti fie teama sa iesi afara...sa stii cine esti si sa te simti cald in pielea ta dar sa vezi cum ochii celorlati te doboara...si ce daca e prea scurta fusta mea, e nesfrasita teama...nu vreau pe nimeni...am deja....vreau sa cred ca am deja!
Si stiu cuvintele tuturor...le am auzit , le am ascultat, am simtit o data cu ei..oamenii ce mi umplu golul din viata goala...sunt tristi, fraieri, prostuti, timizi..si toti imi povestesc mie cum li se nasc si cum mor amintirile...si eu stiu deja cuvintele mele..
Ma apuca uneori cineva de mana stanga si mi spune sa fug departe..eu si fusta mea scurta...macar de as avea curajul...cel putin steaua mea ar fi eliberata....si eu n as mai fi in stare decat sa stau si sa o privesc zambind...si mi as dori sa fi acolo...
Nu ma suport sa stiu ca fiecare zi e acceasi..si stiu ce culoare iti au ochii si cum e sa ma saruti! As vrea sa uit, macar putin...sa se faca liniste si sa-mi curat steluta de frica...Mi as aduce aminte de buzele tale atunci cand am plans amandoi si ne tineam in brate...si ar fi bine.
...Si iar e linistea de dupa cearta...imi aud inima batand in priviri..nu o las sa iasa..imi las doar lacrimile sa curga din stea...si suntem obositi amandoi...dar ne impacam...poate ca suntem suflete pereche si nu vrem sa distrugem mitul..poate suntem doi ce nu stiu cum e sa vrei si altceva...Cum e?...Cred ca trebuie sa ti fie al naibii de teama...si n as rezista...
Diseara ies in oras...nu stiu unde o sa mi gasesc timpul aruncat pe banca sa stau si sa discut cu steaua si fusta mea scurta...Nu cred ca e timpul sa le schimb..Nu inca...si nici pe tine!
Doar ma intreb uneori cum e sa vrei si altceva..mai mult decat te vreau pe tine!

luni, 10 septembrie 2007

O voce



"Pentru ca esti departe…Si acolo departe ai nevoie de ceva care sa te faca sa apartii…Pentru ca ai obosit sa nu apartii nimanui…Si indiferent de luminile orasului sau farmecul masutelor aliniate in bataia vantului pe strazile nostalgiei imperiului..seara cand ajungi acasa ai nevoie de cuvinte…Si mai presus de toate pentru ca eu vreau sa ai nevoie de cuvintele mele…Pentru tine…"




...asa spunea Tudor...si am zambit, nu stiam ca vantul mi a eliberat gandul ce zace in mine de ceva vreme si am hotarat sa-ti spun...ca esti cumplit...ma doare capul, ma agit, imi distrug culoarea si inca sper ca puricele ala mic strange cu forta clipe sa devina furnica...Asta si vroiai nu?..sa fi furnica!

In lumea mea au loc numai uriasii sau furnicile care ma iubesc...trist pentru ca tu esti departe si arsura din cerul gurii e aproape vindecata...si tu nu esti! Cu cat ma gandesc mai mult cu atat sunt mai speriata, vad cum apusul imi ataca visul...si eu n am spus niciodata "s-a sfarsit!".

Iti amintesti cand m-ai dus la gara...si o voce ti-a spus sa ai grija de mine?

...o voce ma rupe acum te tine!

luni, 3 septembrie 2007

Din vis



Stii..tu esti genul de persoana care umple sufletul...esti uneori ireala cum stai si ma privesti goala de rau si-mi spui ca eu sunt tot ce-ti pasa, si ca in mine te ascunzi de frica timpului.


Stii..tu esti genul de fluture alb pierdut in aerul de dimineata..ti s-au umplut aripile de polen si roua in timp ce ma cautai in norul cazut la marginea drumului.



...cuvintele mele nu se agata intre ele cu panza din vise, sunt reale, sunt vii...sunt sentimente...



Stii nu te mint...in ochii mei chiar iti pot clati speranta...Pamantule e rotund, viata e transparenta, scara din fata ta pe care urci neincetat nu se va sfarsii..precum dragostea sau ceva mai mult...let me drive!



...Stii am fost departe, am calatorit mult si oriunde eram imi vroiam non-culoarea inapoi, sa stiu ca cineva imi simte lacrima slabiciunii cum se zbate, sa stiu cine te-a suparat si cine ti a sarutat ochii...si nu am fost eu!



...Ea e calma si linistita si-mi spune ca tot ce fac e bine sau lasa tacerea sa vorbeasca in locul ei...e liniste amara, e linistea unei greseli.



...Tu esti speciala, frumoasa..chiar frumosa cum toti ar spune, inteligenta, ai viziuni, sperante, toane...mancari preferate si nopti albe...ai pentru mine acest cult, obsesie, patima si pasiune ce ma face mic...



...Tu ma faci sa ma trezesc noaptea si sa te vreau, sa tranform fizicul in ceva al nostru, ma faci sa nu pot sa dorm, sa-mi reneg patul si somnul si sa te am.



...Tu ma faci sa stiu sa fiu eu si sa incep frazele cu puncte puncte..pt ca inca te simt.






Ai tacut..din scris?



Stii...eu nu te cunosc...doar te visez...doar te caut...sa-mi fi fluturul alb!

Sunt o fetita de 13 ani!





Azi scriu din nou…Am ajuns la concluzia ca sunt insuficienta…sunt insuficienta…de fapt mai rau, sunt ca un pahar plin cu lacrimi care sta pe o masa si nimeni nu-l bea…pentru ca tuturor le e frica de tristete…si de sarat!
Marea e sarata ..si toti o iubesc! Marea e suficienta si nici macar nu are loc intr un pahar!
Asa sunt eu ...precum lacrimile ce curg intr una si paharul e aproape plin si crezi ca o sa se topeasca de atata durere...dar ele se nasc mereu mereu noi si calde si sarate ..lacrimile mele umplu paharul care tace.Si pe masura ce fetita din mine plange pentru ca se simte singura si uitata paharul isi ispaseste pedeapsa..si cara greu in conturul sau lacrimile unui vis...Si toti ar crede ca e suficient....sa umpli un pahar cu lacrimi si apoi sa zambesti si sa cauti alt pahar! Dar paharul meu de fetita naiva nu se opreste aici...el vrea marea!
Si in continuare plang...si anii mei cei 13 sunt de partea mea..pentru ca nimic nu e mai sincer ca o fetita plangand!
Lacrimile ating marginea paharului si incep sa se prelinga in jos spre radacini...ca o fantana arteziana care nu vrea sa dispara..vrea sa se intoarca sa vada rasaritul. Niciodata nu vei putea spune ca ai suferit prea mult sau ca trupul tau poate sustine in suflet o anumita cantitate de lacrimi..caci adesea se intampla ca paharul in care ti curg amintirile sa te faca sa-l iubesti..ca si cand cea mai trista si perfecta poveste de iubire s-ar napusti asupra ta si tu, naiva de tine i-ai incredinta lacrimile...cel mai de pret lucru al unei fetite de 13 ani...si prin lacrimi visele tale.
Credeai ca in momentul in care paharul va fi plin visul se va realiza...in lumea ta imensa de dincolo de nori..cand simteai ca nu exista decat o singura persoana pe care sa nu o poti inchide intr-un sertar cu restul amintirilor tale...Si fetita vede NOI...dar privirea ei e colorata de lacrimi..nu vede clar ...e totul in ceata ...si paharul se umple ...chemand in sufletul lui tot ce naivitatea are mai bun de oferit...tot ce e mai scump si mai drag...tot visul ancorat in lacrimi de copil.
Si credeai ca poti fi suficienta..doar sa-i zambesti? Chiar credeai asta si ai lasat sa ti raneasca fetita..ai aruncat intr-un colt cei 13 ani in care lumea ta era cel mai puternic castel de nisip...si erai suficienta precum e marea pentru un pahar....lacrimile tale nu au contat caci sufletul e gol..si marea e prea sarata!
Astepti sa ti revii, tulburata ca dupa o furtuna de vara...si sa vezi nenorocitul ala de pahar gol si sa nu-ti doresti..nici macar sa nu te gandesti o secunda ca ai putea sa-l umplii la loc...cu lacrimile tale de fetita de 13 ani...Pentru ca ai putea din nou si din nou dar vezi tu...doar tu ai face asta!

..doar lacrimile tale curg!

Mai stii?

E prea mult praf de stele…si prea multe cuvinte irosite, le aruncam in gol si ne asteptam sa le prinda cineva si sa ia viata...si uitam primul pas gresit!
Mai stii ce te doare cel mai tare, ce te face cel mai fericit..ce te tine aproape, cine iti face ceai de tei si iti soarbe amarul pana la ultima picatura cand ai privirea agitata si alinata...
E un cantec..”e un om cu o chitara in inima ta” si simt cum imi canta mie si visul meu despre tine ma uita fara umbrela in ploaie..in viata!
Mai stii ce te face sa plangi, ce te face sa speri...ce te distruge si ce te sustine, cine iti tine strans parul lung cand nu poti sa vezi apusul pana tarziu in noapte cand adormim unul in celalat.
E un dor..ce ma macina, ce miroase a vara si imi aminteste de o sosea ce nu i a mea...si-mi daruiesc trecator ultimul gand..Il vrei?
Mai stii cum e marea fara mine, cum nisipul iti aspreste tristetea si vantul iti vorbeste...si valurile te curata...mai stii cum trece timpul precum piaturile de ploaie...asa si secundele trec..
E o vreme ce nu ma mai vrea, e un timp dizolvat in cerul de cerneala al randurilor scrise de cei necititi...si am ajuns la tarm!



....esti dezgustatoare azi...si eu simt cum in mine se zbate durerea si gelozia unei neimpliniri...mi e dor de tine!

Altceva


Pot face tot ce-mi dicteaza apasat din adancul meu marea…pot sa ma indragostesc mereu , pot sa privesc adanc in adancul sufletelor amagite si pot cel mai usor sa ma mint.
Pot sa scriu pagini intregi intr-un singur vers si pot sa-mi declar simtul artistic putin patetic si pierdut de obscuritate…caci sunt in stare sa ma mint.
Pot sa ating orice palma umeda de emotii, si pot sa fac sa zambeasca cele mai triste amintiri, pot sa sarut trecator buze tremurande de straini si sa pipai usor cu varful genelor cele mai amare secrete...pentru ca vreau sa mint.
Pot sa-mi creez lumea mea...unde totul exista, unde cerul isi schimba culoarea in mov si lacrimile transpun fericire, unde miroase a vata de zahar ars si tinerii se saruta ca in timpul unui concert rock....caci picaturile de ploaie ce vin cazand o data cu timpul imi limpezesc nelinistea si o transforma in trecut....caci e bine sa mint.
Pot sa te uit caci trebuie sa ma mint...
Pot sa te iubesc caci nu pot decat mintii…
Pot sa obosesc dupa o plimbare lunga cu bicicleta si sa ma arunc toata pe iarba verde de sub un nuc batran si sa numar crengile si frunzele si clipele ce trec printre noi...la fel cum pot sa fiu eu goala asteptandu-te...caci e placut sa minti.
Pot sa te cred cand imi spui ca sunt banala…penntru ca pot sa ma cred cand imi spun ca sunt reala…si pot sa vad in ochii verzi tot adevarul, toata teama de teama sa simti cum timpul iti curge precum vantul printr-o fereastra veche uitata deschisa...caci uneori mint.
Pot sa fac sa treaca tot...sau sa fie din nou un tot...sau pot sa ma trezesc intr o dimineata si sa nu mi amintesc stelele.
Pot sa fiu acum langa tine si sa te ascult cum fredonezi ceva...simplu, nu?..pot sa fiu a ta!
Dincolo de eterna si meschina mea putere de a minti stau eu, atarnandu mi sufletul in privirile celor ce il vad fericit. As putea sa ma mint...intr-o zi...cand nu voi mai insemna nimic!
Scriu balada viselor mele din noaptea ce a trecut, putin derutata de cuvinte..era mai bine cand intunericul imi proteja ideile…si imi amintesc de cineva iubit. Pentru acea persoana care nu crede, care nu vede, care nu simte de departe cum cineva o cheama in tacere...pentru ea imi mint realizarile..caci poti face multe crezand...
...si te iubeste!

O camera pentru un hoinar...

Toate camerele au in adancul lor ceva special…un colt ascuns unde sa poti auzi doar acel gand care te linisteste...dar sunt doar trei camere in lumea asta care imi apartin...si carora le apartin!
Prima camera e cea in care ma trezesc zambind dimineata fara sa mi para rau ca am dormit prea putine ore pentru a le numara si aud muzica eliberandu se prin boxe...si sunetul imi aminteste de tine...prin miscarile nebunesti de vise si ganduri..dansez...dimineata. Si asta e camera in care sper...si zambetul prin care iti soptesc in fiecare inceput ca locul tau e aici!
Cea de a doua e palida si plina de carti si randuri scrise de vietile ascunse in ele. E pierduta in apus...si in trecut camera mea numarul doi.Traind nostalgic in ea realizezi ca sentimentele cele mai vii si adevarate nu o sa piara nicicand, doar o sa se prefaca in alt cuvant ce nu i iubirea...e poate ploaia ce ti spala raul. Si poti sa inveti aici ..sa inveti sa canti sau sa taci...sa spui ce trebuie, sa fii aproape..sa crezi, sa vrei sa te razbuni si sa plangi... sa vrei sa distrugi tot ce e in jurul tau. Camera te intelege si e a ta...si eu sunt a ta in camera ce te vrea!
Camera cu al treilea numar e goala....e doar cu mine in ea! Prin peretii ei se simte marea...si tot ce a fost sa nu fie ! In ea am fost cea mai fericita, acolo am respirat libertatea si am fost luata de un val...un val si dusa aproape de un suflet....E preferata mea pentru ca noapte stelele tac si iti aud bataile inimii...oriunde ai fi tu....alaturi in mine in camera mea!
E atat de important sa ai o viata plina de camere...dar cel mai important e sa ai parte de camere speciale si sa fii suficient de norocos sa nu pierzi cheia sau sa nu spargi fereasta si sa arunci in gol eternitatea. Caci doar ele....camerele din inima ta iti pot oferi timpul in care te simti suficient!
Multi nu stiu sa caute, sau uita si spera ca de fiecare data e la fel si ca fiecare persoana poate fi cea cu camera de la cheia atarnata in suflet..dar vezi tu...e doar o singura inima cu trei speciale camere..si cheia e la tine!
Ma intreb deseori cum e camera ta...si mereu ajung la concluzia ca nu are cheie..pt ca e mereu deschisa...pentru toti! Ar fi o singura problema...nu toti iubesc peretii goi pictati in cercuri de vise si biciclete uitate pe sosea vara, in soare, in amortela cand mai e putin pana la un zambet sincer...nu toti te iubesc pe tine si prin asta iti zambesc.
Asa ca te astept..nu acum sau maine...sau peste o perioada determinata cand ar trebui sa treaca totul....ci atunci cand va trebui...te astept in camerele mele placute, goale triste si putin optimiste...
.....caci e absolut firesc ca tu hoinarule....sa vrei sa auzi vantul cum te cheama departe..la fel cum te alunga tot el te va aduce inapoi!