Azi scriu din nou…Am ajuns la concluzia ca sunt insuficienta…sunt insuficienta…de fapt mai rau, sunt ca un pahar plin cu lacrimi care sta pe o masa si nimeni nu-l bea…pentru ca tuturor le e frica de tristete…si de sarat!
Marea e sarata ..si toti o iubesc! Marea e suficienta si nici macar nu are loc intr un pahar!
Asa sunt eu ...precum lacrimile ce curg intr una si paharul e aproape plin si crezi ca o sa se topeasca de atata durere...dar ele se nasc mereu mereu noi si calde si sarate ..lacrimile mele umplu paharul care tace.Si pe masura ce fetita din mine plange pentru ca se simte singura si uitata paharul isi ispaseste pedeapsa..si cara greu in conturul sau lacrimile unui vis...Si toti ar crede ca e suficient....sa umpli un pahar cu lacrimi si apoi sa zambesti si sa cauti alt pahar! Dar paharul meu de fetita naiva nu se opreste aici...el vrea marea!
Si in continuare plang...si anii mei cei 13 sunt de partea mea..pentru ca nimic nu e mai sincer ca o fetita plangand!
Lacrimile ating marginea paharului si incep sa se prelinga in jos spre radacini...ca o fantana arteziana care nu vrea sa dispara..vrea sa se intoarca sa vada rasaritul. Niciodata nu vei putea spune ca ai suferit prea mult sau ca trupul tau poate sustine in suflet o anumita cantitate de lacrimi..caci adesea se intampla ca paharul in care ti curg amintirile sa te faca sa-l iubesti..ca si cand cea mai trista si perfecta poveste de iubire s-ar napusti asupra ta si tu, naiva de tine i-ai incredinta lacrimile...cel mai de pret lucru al unei fetite de 13 ani...si prin lacrimi visele tale.
Credeai ca in momentul in care paharul va fi plin visul se va realiza...in lumea ta imensa de dincolo de nori..cand simteai ca nu exista decat o singura persoana pe care sa nu o poti inchide intr-un sertar cu restul amintirilor tale...Si fetita vede NOI...dar privirea ei e colorata de lacrimi..nu vede clar ...e totul in ceata ...si paharul se umple ...chemand in sufletul lui tot ce naivitatea are mai bun de oferit...tot ce e mai scump si mai drag...tot visul ancorat in lacrimi de copil.
Si credeai ca poti fi suficienta..doar sa-i zambesti? Chiar credeai asta si ai lasat sa ti raneasca fetita..ai aruncat intr-un colt cei 13 ani in care lumea ta era cel mai puternic castel de nisip...si erai suficienta precum e marea pentru un pahar....lacrimile tale nu au contat caci sufletul e gol..si marea e prea sarata!
Astepti sa ti revii, tulburata ca dupa o furtuna de vara...si sa vezi nenorocitul ala de pahar gol si sa nu-ti doresti..nici macar sa nu te gandesti o secunda ca ai putea sa-l umplii la loc...cu lacrimile tale de fetita de 13 ani...Pentru ca ai putea din nou si din nou dar vezi tu...doar tu ai face asta!
Marea e sarata ..si toti o iubesc! Marea e suficienta si nici macar nu are loc intr un pahar!
Asa sunt eu ...precum lacrimile ce curg intr una si paharul e aproape plin si crezi ca o sa se topeasca de atata durere...dar ele se nasc mereu mereu noi si calde si sarate ..lacrimile mele umplu paharul care tace.Si pe masura ce fetita din mine plange pentru ca se simte singura si uitata paharul isi ispaseste pedeapsa..si cara greu in conturul sau lacrimile unui vis...Si toti ar crede ca e suficient....sa umpli un pahar cu lacrimi si apoi sa zambesti si sa cauti alt pahar! Dar paharul meu de fetita naiva nu se opreste aici...el vrea marea!
Si in continuare plang...si anii mei cei 13 sunt de partea mea..pentru ca nimic nu e mai sincer ca o fetita plangand!
Lacrimile ating marginea paharului si incep sa se prelinga in jos spre radacini...ca o fantana arteziana care nu vrea sa dispara..vrea sa se intoarca sa vada rasaritul. Niciodata nu vei putea spune ca ai suferit prea mult sau ca trupul tau poate sustine in suflet o anumita cantitate de lacrimi..caci adesea se intampla ca paharul in care ti curg amintirile sa te faca sa-l iubesti..ca si cand cea mai trista si perfecta poveste de iubire s-ar napusti asupra ta si tu, naiva de tine i-ai incredinta lacrimile...cel mai de pret lucru al unei fetite de 13 ani...si prin lacrimi visele tale.
Credeai ca in momentul in care paharul va fi plin visul se va realiza...in lumea ta imensa de dincolo de nori..cand simteai ca nu exista decat o singura persoana pe care sa nu o poti inchide intr-un sertar cu restul amintirilor tale...Si fetita vede NOI...dar privirea ei e colorata de lacrimi..nu vede clar ...e totul in ceata ...si paharul se umple ...chemand in sufletul lui tot ce naivitatea are mai bun de oferit...tot ce e mai scump si mai drag...tot visul ancorat in lacrimi de copil.
Si credeai ca poti fi suficienta..doar sa-i zambesti? Chiar credeai asta si ai lasat sa ti raneasca fetita..ai aruncat intr-un colt cei 13 ani in care lumea ta era cel mai puternic castel de nisip...si erai suficienta precum e marea pentru un pahar....lacrimile tale nu au contat caci sufletul e gol..si marea e prea sarata!
Astepti sa ti revii, tulburata ca dupa o furtuna de vara...si sa vezi nenorocitul ala de pahar gol si sa nu-ti doresti..nici macar sa nu te gandesti o secunda ca ai putea sa-l umplii la loc...cu lacrimile tale de fetita de 13 ani...Pentru ca ai putea din nou si din nou dar vezi tu...doar tu ai face asta!
..doar lacrimile tale curg!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu