"Pentru ca esti departe…Si acolo departe ai nevoie de ceva care sa te faca sa apartii…Pentru ca ai obosit sa nu apartii nimanui…Si indiferent de luminile orasului sau farmecul masutelor aliniate in bataia vantului pe strazile nostalgiei imperiului..seara cand ajungi acasa ai nevoie de cuvinte…Si mai presus de toate pentru ca eu vreau sa ai nevoie de cuvintele mele…Pentru tine…"
...asa spunea Tudor...si am zambit, nu stiam ca vantul mi a eliberat gandul ce zace in mine de ceva vreme si am hotarat sa-ti spun...ca esti cumplit...ma doare capul, ma agit, imi distrug culoarea si inca sper ca puricele ala mic strange cu forta clipe sa devina furnica...Asta si vroiai nu?..sa fi furnica!
In lumea mea au loc numai uriasii sau furnicile care ma iubesc...trist pentru ca tu esti departe si arsura din cerul gurii e aproape vindecata...si tu nu esti! Cu cat ma gandesc mai mult cu atat sunt mai speriata, vad cum apusul imi ataca visul...si eu n am spus niciodata "s-a sfarsit!".
Iti amintesti cand m-ai dus la gara...si o voce ti-a spus sa ai grija de mine?
...o voce ma rupe acum te tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu