Fusta mea scurta…

...Si iar ne certam…imi simt nervii cum se intind ca un elastic si ma intreb cand o sa cedeze…cand nu o sa te mai scuz doar pt ca asa esti tu…Am auzit ca si stelele plang acolo sus si uneori ma simt ca ele..din ochiul lor mi se naste durerea...si ne oprim...nu ne mai certam...
As vrea sa stii cum e sa te amesteci in tine si sa ti fie teama sa iesi afara...sa stii cine esti si sa te simti cald in pielea ta dar sa vezi cum ochii celorlati te doboara...si ce daca e prea scurta fusta mea, e nesfrasita teama...nu vreau pe nimeni...am deja....vreau sa cred ca am deja!
Si stiu cuvintele tuturor...le am auzit , le am ascultat, am simtit o data cu ei..oamenii ce mi umplu golul din viata goala...sunt tristi, fraieri, prostuti, timizi..si toti imi povestesc mie cum li se nasc si cum mor amintirile...si eu stiu deja cuvintele mele..
Ma apuca uneori cineva de mana stanga si mi spune sa fug departe..eu si fusta mea scurta...macar de as avea curajul...cel putin steaua mea ar fi eliberata....si eu n as mai fi in stare decat sa stau si sa o privesc zambind...si mi as dori sa fi acolo...
Nu ma suport sa stiu ca fiecare zi e acceasi..si stiu ce culoare iti au ochii si cum e sa ma saruti! As vrea sa uit, macar putin...sa se faca liniste si sa-mi curat steluta de frica...Mi as aduce aminte de buzele tale atunci cand am plans amandoi si ne tineam in brate...si ar fi bine.
...Si iar e linistea de dupa cearta...imi aud inima batand in priviri..nu o las sa iasa..imi las doar lacrimile sa curga din stea...si suntem obositi amandoi...dar ne impacam...poate ca suntem suflete pereche si nu vrem sa distrugem mitul..poate suntem doi ce nu stiu cum e sa vrei si altceva...Cum e?...Cred ca trebuie sa ti fie al naibii de teama...si n as rezista...
Diseara ies in oras...nu stiu unde o sa mi gasesc timpul aruncat pe banca sa stau si sa discut cu steaua si fusta mea scurta...Nu cred ca e timpul sa le schimb..Nu inca...si nici pe tine!
Doar ma intreb uneori cum e sa vrei si altceva..mai mult decat te vreau pe tine!