inceput

Eu nu stiu de unde goana asta spre afectiune! O goana complet inutila care a ajuns sa-ti oboseasca pana si trupul. O goana in care viata pare ca ti se schimba complet cand primesti ceva nou, ceva bun. Tot alergi sperand ca o sa gasesti ceva ce te-ar ferici. Tot confunzi lucrurile si sentimentele si uiti ca sunt simple experiente in urma carora, eventual, vei ramane cu ceva. Cand ele se sfarsesc, ramai cu acel gust indescifrabil al nimicului, doar ca si dupa nimic mai ramane ceva. Ramai Tu. Si ti-ar fi atat de simplu daca ai aluneca in relaxare si nu ai tine mortis sa oferi o importanta prea mare celor mai mici nimicuri.
Nefericirea e clar mai importanta ca fericirea pentru ca te face sa-ti dai seama ca aceste nimicuri au capatat proportii imense in mintea ta. Si tocmai de aceea uneori poate fi absurd sa-ti compari binele cu raul si sa castige raul. Uneori se intampla insa sa nu mai stii exact de ce ai crezut la inceput ca raul o sa se termine cu bine si nefericirea in fericire. Si mai mereu credem ca solutia pentru nefericire e mai usoara.
De exemplu, daca ramai goala, doar cu minuscule principii ce-ti acopera decenta, se pare ca este normal sa-ti fixezi actiunile pe greseli si traume. Si de asta crezi ca daca faci o lista e suficient sa castige coloana cu cele mai multe minusuri. Sufletul este ceva al naibii de simplu, ii place sa fie chinuit ca sa se simta important.
Se intampla lucruri terifiante ce te trezesc din contorsionari sufletesi inutile, si chiar daca dureaza putin pot avea un efect catastrofal. Imi place uneori, sa cred despre mine, ca am ceva ce poate compensa lipsa abundenta de cunostiinte si notiuni. Ca uneori am puterea sa fac oamenii sa se simta putin mai bine cu ei, tocmai pe acei oameni care refuza sa creada ca lucruri bune se pot intampla. Sunt acei oameni pe care ii intalnesc intentionat, ii caut cumva intrinsec si ma leg de ei. Si tot de la ei porneste aceasta idee fixa a mea ca e ceva mai mult de descoperit la mine prin prisma lor.
Mi-e frica de lucrurile noi insa le caut cu o nebunie sistematica si de fiecare data cand le gasesc ma arunc in gol, ma umplu de ele, le las sa ma macine pana nu mai stiu cine sunt...le las sa ma goleasca...pana nu mai e nimic....si atunci...o iau de la capat. Toate inceputurile ar trebui sa fie intr-un fel bune, inseamna ca ai reusit sa iei o decizie ce a influentat apoi o actiune ce a determinat apoi o stare, o intamplare, niste oameni, poate cateva vise si momente si multe multe imagini. Caci eu inca mai vrea sa fiu unul dintre acei optimisti care crede ca lucrurile frumoase si bune se pot intampla...si ca nu sunt relative...pur si simplu SUNT.

Secrete

Cum iti suna cifra 8? Cum ti se mai vindeca degetul lovit, aratand de sus in jos fericirea? Cum ti se mai curata sarutul moale pe buzele mele? Cum ti se mai amesteca in sange alcoolul si ciudata senzatie de bine? Da, nu ai absolut nimic! Doar ca scrii aceasi poveste uitata-n cerc, aceasi oameni care te seaca de tine si care nu-ti impartasesc nimic. Esti constienta de la inceput ca lucrurile au un final cert, dar te-ai molipsit din nastere cu ideea ca trebuie sa incerci. Tu nu vezi ca trebuie sa stai departe de lucrurile mici? Esti in permanenta nemultumita de trairile celor din jur, pe care desi le consideri timide incercari de a te completa, nu reusesti sa le uiti. Traiesti inconjurata de umbre din trecut si nimeni nu izbuteste sa te ajunga...iti esti potrivnica.

Adorabila mea, si daca tot vorbim despre secrete, cum iti suna viata dubla? Cum ti se imparte dragostea in doua jumatati si cum reusesti sa nu suferi?Totul se reduce la tine, asa este, pentru ca lumea care te implineste este asa datorita tie. Tu ai facut sa se intample toate aceste minunatii si declaratii sincere. Tu stii cum vrei sa te iubeasca lumea! Oricum toata viata asta ar trebui sa fie un plan bine pus la punct de la care ne mai ratacim uneori pentru a ne mai spala putin trupul cu infidelitati. Iti place tare mult sa te ratacesti, la fel de mult pe cat urasti sa fii singura. Dar esti in siguranta pentru ca ti-ai gasit partenerul ideal pentru a-ti bea ceaiul de papadie si pentru a zambi dupa o zi nu foarte buna. Asta nu te face egoista caci ceaiul, gemetele si caldura ti le oferi ci asta doar ne arati ca stii intocmai etapele planului ce trebuie sa il respecti. Faptul ca el iti este sclav e doar un amanunt bine venit.

Pe mine cel mai rau ma termina sa nu mai stiu ce sa astept sa mi se intample, sa devin fiinta cea mai banala, fara reactii ciudate si fara intrebari. Si cu cat stau mai mult realizez ca nu stiu cum sa am un sfarsit si vremea buna de afara imi ofera doar o usoara astenie plina de gelozie. Ar trebui sa mi se fi luminat problemele si sa nu ma mai simt neputincioasa ca nu pot sa mi impun un ritm vietii, asa cum faci tu.

Si pentru ca tot nu am o parere foarte buna nici despre cifra 8 si nici despre dedublare, hai sa mi recunosc toate slabiciunile: e greu sa te las in fata casei si sa plec mereu singura, e greu sa merg pe acelasi drum cu mine si e greu sa stiu ca nu am garantia ca daca vreau sa vina cineva anume, o sa vina. E greu sa nu ai sani sau sete de cunoastere, e greu sa nu ai ambitii si amanti, e tare greu sa ajungi pana la 8 si sa nu reusesti sa ai un top3, e greu sa nu te cunoasca aproape nimeni si tu sa vrei asta. E greu sa nu ai gene lungi sau ochii schimbatori....e si mai greu sa poti sa nu vorbesti intr-una despre tine si sa pari sigura de ceva. Da, e al naibii de greu sa fii frustrat si sa n-ai instinct de aparare.

Si daca toate astea te-au infuriat, nu au fost intentionate, asa imi manifest eu admiratia fata de tine, asta e modul meu ciudat de a spune cat de mult insemni pentru mine.

Uneori imi doresc prea mult sa fiu tu - si asa sfarsesc!