Eu nu stiu de unde goana asta spre afectiune! O goana complet inutila care a ajuns sa-ti oboseasca pana si trupul. O goana in care viata pare ca ti se schimba complet cand primesti ceva nou, ceva bun. Tot alergi sperand ca o sa gasesti ceva ce te-ar ferici. Tot confunzi lucrurile si sentimentele si uiti ca sunt simple experiente in urma carora, eventual, vei ramane cu ceva. Cand ele se sfarsesc, ramai cu acel gust indescifrabil al nimicului, doar ca si dupa nimic mai ramane ceva. Ramai Tu. Si ti-ar fi atat de simplu daca ai aluneca in relaxare si nu ai tine mortis sa oferi o importanta prea mare celor mai mici nimicuri.
Nefericirea e clar mai importanta ca fericirea pentru ca te face sa-ti dai seama ca aceste nimicuri au capatat proportii imense in mintea ta. Si tocmai de aceea uneori poate fi absurd sa-ti compari binele cu raul si sa castige raul. Uneori se intampla insa sa nu mai stii exact de ce ai crezut la inceput ca raul o sa se termine cu bine si nefericirea in fericire. Si mai mereu credem ca solutia pentru nefericire e mai usoara.
De exemplu, daca ramai goala, doar cu minuscule principii ce-ti acopera decenta, se pare ca este normal sa-ti fixezi actiunile pe greseli si traume. Si de asta crezi ca daca faci o lista e suficient sa castige coloana cu cele mai multe minusuri. Sufletul este ceva al naibii de simplu, ii place sa fie chinuit ca sa se simta important.
Se intampla lucruri terifiante ce te trezesc din contorsionari sufletesi inutile, si chiar daca dureaza putin pot avea un efect catastrofal. Imi place uneori, sa cred despre mine, ca am ceva ce poate compensa lipsa abundenta de cunostiinte si notiuni. Ca uneori am puterea sa fac oamenii sa se simta putin mai bine cu ei, tocmai pe acei oameni care refuza sa creada ca lucruri bune se pot intampla. Sunt acei oameni pe care ii intalnesc intentionat, ii caut cumva intrinsec si ma leg de ei. Si tot de la ei porneste aceasta idee fixa a mea ca e ceva mai mult de descoperit la mine prin prisma lor.
Mi-e frica de lucrurile noi insa le caut cu o nebunie sistematica si de fiecare data cand le gasesc ma arunc in gol, ma umplu de ele, le las sa ma macine pana nu mai stiu cine sunt...le las sa ma goleasca...pana nu mai e nimic....si atunci...o iau de la capat. Toate inceputurile ar trebui sa fie intr-un fel bune, inseamna ca ai reusit sa iei o decizie ce a influentat apoi o actiune ce a determinat apoi o stare, o intamplare, niste oameni, poate cateva vise si momente si multe multe imagini. Caci eu inca mai vrea sa fiu unul dintre acei optimisti care crede ca lucrurile frumoase si bune se pot intampla...si ca nu sunt relative...pur si simplu SUNT.
joi, 23 septembrie 2010
duminică, 31 ianuarie 2010
Secrete
Cum iti suna cifra 8? Cum ti se mai vindeca degetul lovit, aratand de sus in jos fericirea? Cum ti se mai curata sarutul moale pe buzele mele? Cum ti se mai amesteca in sange alcoolul si ciudata senzatie de bine? Da, nu ai absolut nimic! Doar ca scrii aceasi poveste uitata-n cerc, aceasi oameni care te seaca de tine si care nu-ti impartasesc nimic. Esti constienta de la inceput ca lucrurile au un final cert, dar te-ai molipsit din nastere cu ideea ca trebuie sa incerci. Tu nu vezi ca trebuie sa stai departe de lucrurile mici? Esti in permanenta nemultumita de trairile celor din jur, pe care desi le consideri timide incercari de a te completa, nu reusesti sa le uiti. Traiesti inconjurata de umbre din trecut si nimeni nu izbuteste sa te ajunga...iti esti potrivnica.
Adorabila mea, si daca tot vorbim despre secrete, cum iti suna viata dubla? Cum ti se imparte dragostea in doua jumatati si cum reusesti sa nu suferi?Totul se reduce la tine, asa este, pentru ca lumea care te implineste este asa datorita tie. Tu ai facut sa se intample toate aceste minunatii si declaratii sincere. Tu stii cum vrei sa te iubeasca lumea! Oricum toata viata asta ar trebui sa fie un plan bine pus la punct de la care ne mai ratacim uneori pentru a ne mai spala putin trupul cu infidelitati. Iti place tare mult sa te ratacesti, la fel de mult pe cat urasti sa fii singura. Dar esti in siguranta pentru ca ti-ai gasit partenerul ideal pentru a-ti bea ceaiul de papadie si pentru a zambi dupa o zi nu foarte buna. Asta nu te face egoista caci ceaiul, gemetele si caldura ti le oferi ci asta doar ne arati ca stii intocmai etapele planului ce trebuie sa il respecti. Faptul ca el iti este sclav e doar un amanunt bine venit.
Pe mine cel mai rau ma termina sa nu mai stiu ce sa astept sa mi se intample, sa devin fiinta cea mai banala, fara reactii ciudate si fara intrebari. Si cu cat stau mai mult realizez ca nu stiu cum sa am un sfarsit si vremea buna de afara imi ofera doar o usoara astenie plina de gelozie. Ar trebui sa mi se fi luminat problemele si sa nu ma mai simt neputincioasa ca nu pot sa mi impun un ritm vietii, asa cum faci tu.
Si pentru ca tot nu am o parere foarte buna nici despre cifra 8 si nici despre dedublare, hai sa mi recunosc toate slabiciunile: e greu sa te las in fata casei si sa plec mereu singura, e greu sa merg pe acelasi drum cu mine si e greu sa stiu ca nu am garantia ca daca vreau sa vina cineva anume, o sa vina. E greu sa nu ai sani sau sete de cunoastere, e greu sa nu ai ambitii si amanti, e tare greu sa ajungi pana la 8 si sa nu reusesti sa ai un top3, e greu sa nu te cunoasca aproape nimeni si tu sa vrei asta. E greu sa nu ai gene lungi sau ochii schimbatori....e si mai greu sa poti sa nu vorbesti intr-una despre tine si sa pari sigura de ceva. Da, e al naibii de greu sa fii frustrat si sa n-ai instinct de aparare.
Si daca toate astea te-au infuriat, nu au fost intentionate, asa imi manifest eu admiratia fata de tine, asta e modul meu ciudat de a spune cat de mult insemni pentru mine.
Uneori imi doresc prea mult sa fiu tu - si asa sfarsesc!
Adorabila mea, si daca tot vorbim despre secrete, cum iti suna viata dubla? Cum ti se imparte dragostea in doua jumatati si cum reusesti sa nu suferi?Totul se reduce la tine, asa este, pentru ca lumea care te implineste este asa datorita tie. Tu ai facut sa se intample toate aceste minunatii si declaratii sincere. Tu stii cum vrei sa te iubeasca lumea! Oricum toata viata asta ar trebui sa fie un plan bine pus la punct de la care ne mai ratacim uneori pentru a ne mai spala putin trupul cu infidelitati. Iti place tare mult sa te ratacesti, la fel de mult pe cat urasti sa fii singura. Dar esti in siguranta pentru ca ti-ai gasit partenerul ideal pentru a-ti bea ceaiul de papadie si pentru a zambi dupa o zi nu foarte buna. Asta nu te face egoista caci ceaiul, gemetele si caldura ti le oferi ci asta doar ne arati ca stii intocmai etapele planului ce trebuie sa il respecti. Faptul ca el iti este sclav e doar un amanunt bine venit.
Pe mine cel mai rau ma termina sa nu mai stiu ce sa astept sa mi se intample, sa devin fiinta cea mai banala, fara reactii ciudate si fara intrebari. Si cu cat stau mai mult realizez ca nu stiu cum sa am un sfarsit si vremea buna de afara imi ofera doar o usoara astenie plina de gelozie. Ar trebui sa mi se fi luminat problemele si sa nu ma mai simt neputincioasa ca nu pot sa mi impun un ritm vietii, asa cum faci tu.
Si pentru ca tot nu am o parere foarte buna nici despre cifra 8 si nici despre dedublare, hai sa mi recunosc toate slabiciunile: e greu sa te las in fata casei si sa plec mereu singura, e greu sa merg pe acelasi drum cu mine si e greu sa stiu ca nu am garantia ca daca vreau sa vina cineva anume, o sa vina. E greu sa nu ai sani sau sete de cunoastere, e greu sa nu ai ambitii si amanti, e tare greu sa ajungi pana la 8 si sa nu reusesti sa ai un top3, e greu sa nu te cunoasca aproape nimeni si tu sa vrei asta. E greu sa nu ai gene lungi sau ochii schimbatori....e si mai greu sa poti sa nu vorbesti intr-una despre tine si sa pari sigura de ceva. Da, e al naibii de greu sa fii frustrat si sa n-ai instinct de aparare.
Si daca toate astea te-au infuriat, nu au fost intentionate, asa imi manifest eu admiratia fata de tine, asta e modul meu ciudat de a spune cat de mult insemni pentru mine.
Uneori imi doresc prea mult sa fiu tu - si asa sfarsesc!
marți, 16 iunie 2009
in oglinda
Eu cred ca oglinda spune adevarul. A fost plasata intentionat in partea stanga, a inimii de cum stai si privesti. Realitatea este putin inselatoare, plina de teama ca nu este ceea ce pare, insa oglinda este mereu dispusa sa-ti arate ce tu refuzi sa ai. Oglinda si timpul ce il vrei oprit sunt detalii ce ne lasa sa ne sarutam cu plictiseala in fiecare noapte.
In oglinda e departe momentul, e uitata despartirea pe atat de vie pe cat trairea ce se zbate-n tine. In oglinda este el!
Si cand iti spune ca lipsa ta nu ar conta pentru ca oricum va vedeti rar, oglinda iti arata pe cine iubesti si lipsa lui de speranta este coplesitoare. Si cand te vrea de tot, intr-o zi, oglinda iti arata pe cine iubesti si credinta lui in "candva" te dezarmeaza.
Caci fiind una si aceeasi, noi doua ii primim ca pe un intreg, ce ne doreste si ne respinge in aceeasi secunda, patru trupuri ce nu au rapsunsul la intrebarea " de ce ne-am avea?", caci fiind una si aceeasi nu putem sa ne implinim, sa ne coordonam ci doar sa ne injectam una alteia trairi si garantii. Tu simti ca nu ai aer, eu cred ca respiri prea intens si deja ti-a intrat sub piele viata. Eu simt ca traiesc, dar nu am plamani sa respir ce altora li s-a oferit! Primeste cat pentru doua!
Mai sunt ei...care habar n au cum e sa traiesti in acelasi suflet cu cineva, complet diferiti si incompleti, doritori de imposibil si profitori de guri ametite. Ei care se despica la inceput, caci unul transpira pentru a te avea..si altul transpira pentru a se avea! Ofera cat pentru amandoi!
Daca am sta toti patru intr-o incapere s-ar aduna la un loc cea mai mare cantitate de dorinte si sentimente reprimate din lume, cel mai mare contrast de piele, 2 cirese, o melodie funk, o bicicleta, putin nisip si apa sarata. Daca ne am strange toti in brate si am ineca rasul si lacrimile in tot, ne-am umezi buzele, ne-am intalni varful limbilor si caldura...in oglinda am fi cei mai fericiti, in oglinda sparta visul ar fi asa cum am trait candva.
De aceea e bine sa-l privesti mereu in oglinda, poate ochiului tau i-a scapat ceva...poate de aceea nu e bine sa uiti si sa opresti timpul sa te gandesti putin ce vrei cu adevarat, ce te merita cu adevarat!
In oglinda e departe momentul, e uitata despartirea pe atat de vie pe cat trairea ce se zbate-n tine. In oglinda este el!
Si cand iti spune ca lipsa ta nu ar conta pentru ca oricum va vedeti rar, oglinda iti arata pe cine iubesti si lipsa lui de speranta este coplesitoare. Si cand te vrea de tot, intr-o zi, oglinda iti arata pe cine iubesti si credinta lui in "candva" te dezarmeaza.
Caci fiind una si aceeasi, noi doua ii primim ca pe un intreg, ce ne doreste si ne respinge in aceeasi secunda, patru trupuri ce nu au rapsunsul la intrebarea " de ce ne-am avea?", caci fiind una si aceeasi nu putem sa ne implinim, sa ne coordonam ci doar sa ne injectam una alteia trairi si garantii. Tu simti ca nu ai aer, eu cred ca respiri prea intens si deja ti-a intrat sub piele viata. Eu simt ca traiesc, dar nu am plamani sa respir ce altora li s-a oferit! Primeste cat pentru doua!
Mai sunt ei...care habar n au cum e sa traiesti in acelasi suflet cu cineva, complet diferiti si incompleti, doritori de imposibil si profitori de guri ametite. Ei care se despica la inceput, caci unul transpira pentru a te avea..si altul transpira pentru a se avea! Ofera cat pentru amandoi!
Daca am sta toti patru intr-o incapere s-ar aduna la un loc cea mai mare cantitate de dorinte si sentimente reprimate din lume, cel mai mare contrast de piele, 2 cirese, o melodie funk, o bicicleta, putin nisip si apa sarata. Daca ne am strange toti in brate si am ineca rasul si lacrimile in tot, ne-am umezi buzele, ne-am intalni varful limbilor si caldura...in oglinda am fi cei mai fericiti, in oglinda sparta visul ar fi asa cum am trait candva.
De aceea e bine sa-l privesti mereu in oglinda, poate ochiului tau i-a scapat ceva...poate de aceea nu e bine sa uiti si sa opresti timpul sa te gandesti putin ce vrei cu adevarat, ce te merita cu adevarat!
miercuri, 3 iunie 2009
Fistic
Caci asa cum a venit furtuna, asa a si trecut, lasand in urma ei prea multa liniste si cativa copaci dezbracati. Asemenea furtunii ce a trecut, sunt deciziile pe care trebuie sa le luam, sunt in noi, le simtim chiar si atunci cand avem impresia ca timpul sta in loc, ca ai putea sa stai langa el 10 ore si sa prelungesti tu viata florilor de tei. Cateva picaturi de ploaie de vara nu sperie pe nimeni, nici macar atunci cand sunt convinsa ca nu o decizie ma salveaza de mine, ea ma face sa cred in ce simt.
Dar mi-am dat seama de un lucru, nu luam cu adevarat decizii, nu pentru ca nu putem ci simplu pentru ca nu vrem. Am ajuns sa consideram ca este suficient, nu mai gasim loc plinului, nu mai credem ca un lucru nu se schimba in bine ci doar in rau, nu mai credem ca se merita sa alegi ce simti, chiar daca nu esti absolut convins ca o nu o sa gresesti. Nu mai credem ca cineva chiar ne vede...si cu toate astea avem fericire, ne uitam in gol, muscam din goliciunea cuiva pentru ca ajungem sa-l iubim. Cand s-a intamplat asta? Nu stiu, probabil cand s-au adunat norii si am stiut ca o sa vina o furtuna pe cinste, ce ma merita si ce o sa ma ude pana la piele.
Dar cand orasul e fierbinte ce rost are sa-ti mai ordonezi gandurile, ce rost are sa nu ti pierzi ceasul sau noptile pentru...dimineti. Dimineti cand totul trece si stii ca ai avut ceva, cand adormi numarand bataile inimii de langa tine sau cand visezi un sarut.
Sarutul de dimineata a avut gust de cafea amaruie, de multe ore nedormite si de fistic. Sarutul de dimineata e somnoros si confuz, isi neaga simtirile si uita ca afara, azi noapte a fost furtuna...sarutul de dimineata ne vrea goi ascultand aceeasi melodie la 2 casti.
Nu deciziile te salveaza, ci oamenii. Caci ei iti demonteaza toate convingeriile, ei te fac sa vezi cat de bine e sa fii alb cu negru intr-o lume plina de culori. Pentru ei renunti la decizii si inveti sa ocolesti...obstacolele! Oamenii care se dezbraca si se murdaresc cu tine, oamenii care te iubesc si care te plimba prin furtuna...poate pentru ei merita sa renunti la orice decizie si doar sa stii!
Dar mi-am dat seama de un lucru, nu luam cu adevarat decizii, nu pentru ca nu putem ci simplu pentru ca nu vrem. Am ajuns sa consideram ca este suficient, nu mai gasim loc plinului, nu mai credem ca un lucru nu se schimba in bine ci doar in rau, nu mai credem ca se merita sa alegi ce simti, chiar daca nu esti absolut convins ca o nu o sa gresesti. Nu mai credem ca cineva chiar ne vede...si cu toate astea avem fericire, ne uitam in gol, muscam din goliciunea cuiva pentru ca ajungem sa-l iubim. Cand s-a intamplat asta? Nu stiu, probabil cand s-au adunat norii si am stiut ca o sa vina o furtuna pe cinste, ce ma merita si ce o sa ma ude pana la piele.
Dar cand orasul e fierbinte ce rost are sa-ti mai ordonezi gandurile, ce rost are sa nu ti pierzi ceasul sau noptile pentru...dimineti. Dimineti cand totul trece si stii ca ai avut ceva, cand adormi numarand bataile inimii de langa tine sau cand visezi un sarut.
Sarutul de dimineata a avut gust de cafea amaruie, de multe ore nedormite si de fistic. Sarutul de dimineata e somnoros si confuz, isi neaga simtirile si uita ca afara, azi noapte a fost furtuna...sarutul de dimineata ne vrea goi ascultand aceeasi melodie la 2 casti.
Nu deciziile te salveaza, ci oamenii. Caci ei iti demonteaza toate convingeriile, ei te fac sa vezi cat de bine e sa fii alb cu negru intr-o lume plina de culori. Pentru ei renunti la decizii si inveti sa ocolesti...obstacolele! Oamenii care se dezbraca si se murdaresc cu tine, oamenii care te iubesc si care te plimba prin furtuna...poate pentru ei merita sa renunti la orice decizie si doar sa stii!
marți, 16 septembrie 2008
Alegeri
a fost usor...a fost cel mai usor sa stau sa zambesc in vant si totul in jurul meu sa dispara....si sa fie absurd sa fiu acolo..dar oricum asta e scopul lucrurilor aburde..sa nu aiba inteles, sa faci ceva pentru cineva, sa crezi in ceva, in 7 ani...luni...si din senin sa nu stii daca asta iti doresti..sau doar ai nevoie...ca aerul...apa..
cel mai usor sa ti se para ca timpul iti incape intr-un pumn, intr-un cutremur....ca doua culori se pot amesteca, pot aluneca si din senin incepe sa-ti placa sa te joci in culori...ce usor e sa ceri o cana cu apa cand e canicula...
ce usor e sa pleci...si sa uiti ce ai simtit, ca sa simti altceva...cel mai usor...si daca jos, coborata pe tarmul stancos iti sta inima...de frica...nu uita...ca departe ti au stat alte ganduri departe...
e ok sa fii fericita acum...cand stii ca ai oferit in mare tot ce trebuia...cand te dedublezi...cand esti el...caci il simti si iti permiti sa te transformi..si sa stii cand va intarzia!..si sa stii cand nu va fi acolo!
e usor sa ti amintesti ca acum ceva vreme ii erai...la mare...lucrurile se simplifica in soare..caci e totul galben si usor...
e usor sa te urci noapte intr-un tren pana undeva...plina de acel "poate da"..."poate acum"
e usor sa fii fraier..si naiv...si sa pui suflet...in cate parti vrei tu..cum vrei tu....ca o noapte de sex...macar...sa simti sa pui stop!
asa ca..eu pun stop si tu alegi....e aproape la fel de absurd. ..nu intelegem ce inseamna de fapt...eu mi asum responsabilitatea ca nu o sa mai sarut inutil ...si tu..ca alegi....
simplu..si incepem sa credem ca..exista ceva...orice...
cel mai usor sa ti se para ca timpul iti incape intr-un pumn, intr-un cutremur....ca doua culori se pot amesteca, pot aluneca si din senin incepe sa-ti placa sa te joci in culori...ce usor e sa ceri o cana cu apa cand e canicula...
ce usor e sa pleci...si sa uiti ce ai simtit, ca sa simti altceva...cel mai usor...si daca jos, coborata pe tarmul stancos iti sta inima...de frica...nu uita...ca departe ti au stat alte ganduri departe...
e ok sa fii fericita acum...cand stii ca ai oferit in mare tot ce trebuia...cand te dedublezi...cand esti el...caci il simti si iti permiti sa te transformi..si sa stii cand va intarzia!..si sa stii cand nu va fi acolo!
e usor sa ti amintesti ca acum ceva vreme ii erai...la mare...lucrurile se simplifica in soare..caci e totul galben si usor...
e usor sa te urci noapte intr-un tren pana undeva...plina de acel "poate da"..."poate acum"
e usor sa fii fraier..si naiv...si sa pui suflet...in cate parti vrei tu..cum vrei tu....ca o noapte de sex...macar...sa simti sa pui stop!
asa ca..eu pun stop si tu alegi....e aproape la fel de absurd. ..nu intelegem ce inseamna de fapt...eu mi asum responsabilitatea ca nu o sa mai sarut inutil ...si tu..ca alegi....
simplu..si incepem sa credem ca..exista ceva...orice...
miercuri, 18 iunie 2008
Asteptand-o
Daca te gandesti mult ca cineva are ceva ce ti doresti tu rau si nu e al tau si nici nu poate fi al tau pentru ca nu poate fi prins intre doua brate...gandul tau distruge ce nu ar vrea sa aiba acel cineva. Gandul tau pacatos ar putea fura fericirea altcuiva...sau doar ar pluti in aerul din jurul lor, inofensiv ca un copil? Ar fi dezamagitor pentru toti sa avem puterea de a gandi gresit, de a gandi in defavoarea altora, de a uita sa apreciem fericirea...chiar si atunci cand nu este a noastra sau pentru noi.
Caci fericirea este rareori pentru toti, rareori o intelegem clar fara sa judecam...rare sunt momentele cand fusul orar ne trezeste mai devreme sa iubim...Asta inseamna ca suntem aproape mai mult timp, mai departe de gandurile pacatoase din noi...Si asa te purifici de doritul de altceva de la altcineva...Conteaza ca in covorul adanc si alb, ti-ai pierdut invidia...e o dovada ca toti putem face asta! Trebuie doar sa plecam la Londra (intamplator) si sa vedem cum cineva ar fi distrus fara noi...alta calitate suportabila a oamenilor...sa-si distruga fara voia lor, doar prin priviri pe sub gene jumatatea...
Devine insa frustrant sa astepti...si sa numeri...incepi sa uiti amanunte, sa te intrebi cu cine am vorbit noaptea desculta...Mai stii doar ca batea vantul si erai sus..la ultimul etaj....de unde a cazut cineva saptamana trecuta...
Devine insa calm totul cand vezi...ca oricat de groaznice ar fi gandurile tale menite sa imbolnaveasca fericirea altora...la un moment dat se linistesc...si devin banale pareri de rau si sperante...si te trezesti la aeroport asteptand-o...
Daca te gandesti mult ca cineva are ceva ce ti doresti tu rau si nu e al tau si nici nu poate fi al tau pentru ca nu poate fi prins intre doua brate...gandul tau distruge ce nu ar vrea sa aiba acel cineva. Gandul tau pacatos ar putea fura fericirea altcuiva...sau doar ar pluti in aerul din jurul lor, inofensiv ca un copil? Ar fi dezamagitor pentru toti sa avem puterea de a gandi gresit, de a gandi in defavoarea altora, de a uita sa apreciem fericirea...chiar si atunci cand nu este a noastra sau pentru noi.
Caci fericirea este rareori pentru toti, rareori o intelegem clar fara sa judecam...rare sunt momentele cand fusul orar ne trezeste mai devreme sa iubim...Asta inseamna ca suntem aproape mai mult timp, mai departe de gandurile pacatoase din noi...Si asa te purifici de doritul de altceva de la altcineva...Conteaza ca in covorul adanc si alb, ti-ai pierdut invidia...e o dovada ca toti putem face asta! Trebuie doar sa plecam la Londra (intamplator) si sa vedem cum cineva ar fi distrus fara noi...alta calitate suportabila a oamenilor...sa-si distruga fara voia lor, doar prin priviri pe sub gene jumatatea...
Devine insa frustrant sa astepti...si sa numeri...incepi sa uiti amanunte, sa te intrebi cu cine am vorbit noaptea desculta...Mai stii doar ca batea vantul si erai sus..la ultimul etaj....de unde a cazut cineva saptamana trecuta...
Devine insa calm totul cand vezi...ca oricat de groaznice ar fi gandurile tale menite sa imbolnaveasca fericirea altora...la un moment dat se linistesc...si devin banale pareri de rau si sperante...si te trezesti la aeroport asteptand-o...
Azi nu e joi, nu?
Nu..azi nu e joi..
Si noi cand ne vedem... M am plictisit sa astept... Ar trebui sa fug la mare de fiecare data cand nu sunt perfecta
Da, cel mai bine...
Si tu?
O sa fac ce ti am promis, doar ca azi trebuie sa stau pana tarziu...azi nu pot sa te cunosc.
Mereu stai pana tarziu...mereu esti ocupat...si eu n am mai fost la mare de ani buni...
Daca ma astepti si pe mine....tu ai ales sa ramai.
Tu ai ales sa ma faci sa raman
Dar stii ca iti pierzi timpul...ca nu are rost, ca nu o sa fie nimic..si in plus iti pierzi si valurile, si soarele si bronzul..pentru ce?pentru cine?...
Pentru mine...
Pentru tine poti face altceva...poti pleca
Vorbesti de parca nu ti-ar pasa...nu vrei sa ma opresti
Nu...bronzul face bine...si eu nu! Nu te opreste nimeni..nu e nimic de oprit...
Deci am hotarat...plec la mare!
Ok...
Si o sa mi ard pielea sa treaca tot..
Ok...
Si poate nu o sa ma mai intorc tot eu..
Ok...
Sunt prea alba...
Esti...
Ok...
Nu..azi nu e joi..
Si noi cand ne vedem... M am plictisit sa astept... Ar trebui sa fug la mare de fiecare data cand nu sunt perfecta
Da, cel mai bine...
Si tu?
O sa fac ce ti am promis, doar ca azi trebuie sa stau pana tarziu...azi nu pot sa te cunosc.
Mereu stai pana tarziu...mereu esti ocupat...si eu n am mai fost la mare de ani buni...
Daca ma astepti si pe mine....tu ai ales sa ramai.
Tu ai ales sa ma faci sa raman
Dar stii ca iti pierzi timpul...ca nu are rost, ca nu o sa fie nimic..si in plus iti pierzi si valurile, si soarele si bronzul..pentru ce?pentru cine?...
Pentru mine...
Pentru tine poti face altceva...poti pleca
Vorbesti de parca nu ti-ar pasa...nu vrei sa ma opresti
Nu...bronzul face bine...si eu nu! Nu te opreste nimeni..nu e nimic de oprit...
Deci am hotarat...plec la mare!
Ok...
Si o sa mi ard pielea sa treaca tot..
Ok...
Si poate nu o sa ma mai intorc tot eu..
Ok...
Sunt prea alba...
Esti...
Ok...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)