in oglinda

Eu cred ca oglinda spune adevarul. A fost plasata intentionat in partea stanga, a inimii de cum stai si privesti. Realitatea este putin inselatoare, plina de teama ca nu este ceea ce pare, insa oglinda este mereu dispusa sa-ti arate ce tu refuzi sa ai. Oglinda si timpul ce il vrei oprit sunt detalii ce ne lasa sa ne sarutam cu plictiseala in fiecare noapte.
In oglinda e departe momentul, e uitata despartirea pe atat de vie pe cat trairea ce se zbate-n tine. In oglinda este el!

Si cand iti spune ca lipsa ta nu ar conta pentru ca oricum va vedeti rar, oglinda iti arata pe cine iubesti si lipsa lui de speranta este coplesitoare. Si cand te vrea de tot, intr-o zi, oglinda iti arata pe cine iubesti si credinta lui in "candva" te dezarmeaza.

Caci fiind una si aceeasi, noi doua ii primim ca pe un intreg, ce ne doreste si ne respinge in aceeasi secunda, patru trupuri ce nu au rapsunsul la intrebarea " de ce ne-am avea?", caci fiind una si aceeasi nu putem sa ne implinim, sa ne coordonam ci doar sa ne injectam una alteia trairi si garantii. Tu simti ca nu ai aer, eu cred ca respiri prea intens si deja ti-a intrat sub piele viata. Eu simt ca traiesc, dar nu am plamani sa respir ce altora li s-a oferit! Primeste cat pentru doua!

Mai sunt ei...care habar n au cum e sa traiesti in acelasi suflet cu cineva, complet diferiti si incompleti, doritori de imposibil si profitori de guri ametite. Ei care se despica la inceput, caci unul transpira pentru a te avea..si altul transpira pentru a se avea! Ofera cat pentru amandoi!

Daca am sta toti patru intr-o incapere s-ar aduna la un loc cea mai mare cantitate de dorinte si sentimente reprimate din lume, cel mai mare contrast de piele, 2 cirese, o melodie funk, o bicicleta, putin nisip si apa sarata. Daca ne am strange toti in brate si am ineca rasul si lacrimile in tot, ne-am umezi buzele, ne-am intalni varful limbilor si caldura...in oglinda am fi cei mai fericiti, in oglinda sparta visul ar fi asa cum am trait candva.

De aceea e bine sa-l privesti mereu in oglinda, poate ochiului tau i-a scapat ceva...poate de aceea nu e bine sa uiti si sa opresti timpul sa te gandesti putin ce vrei cu adevarat, ce te merita cu adevarat!

Fistic

Caci asa cum a venit furtuna, asa a si trecut, lasand in urma ei prea multa liniste si cativa copaci dezbracati. Asemenea furtunii ce a trecut, sunt deciziile pe care trebuie sa le luam, sunt in noi, le simtim chiar si atunci cand avem impresia ca timpul sta in loc, ca ai putea sa stai langa el 10 ore si sa prelungesti tu viata florilor de tei. Cateva picaturi de ploaie de vara nu sperie pe nimeni, nici macar atunci cand sunt convinsa ca nu o decizie ma salveaza de mine, ea ma face sa cred in ce simt.

Dar mi-am dat seama de un lucru, nu luam cu adevarat decizii, nu pentru ca nu putem ci simplu pentru ca nu vrem. Am ajuns sa consideram ca este suficient, nu mai gasim loc plinului, nu mai credem ca un lucru nu se schimba in bine ci doar in rau, nu mai credem ca se merita sa alegi ce simti, chiar daca nu esti absolut convins ca o nu o sa gresesti. Nu mai credem ca cineva chiar ne vede...si cu toate astea avem fericire, ne uitam in gol, muscam din goliciunea cuiva pentru ca ajungem sa-l iubim. Cand s-a intamplat asta? Nu stiu, probabil cand s-au adunat norii si am stiut ca o sa vina o furtuna pe cinste, ce ma merita si ce o sa ma ude pana la piele.

Dar cand orasul e fierbinte ce rost are sa-ti mai ordonezi gandurile, ce rost are sa nu ti pierzi ceasul sau noptile pentru...dimineti. Dimineti cand totul trece si stii ca ai avut ceva, cand adormi numarand bataile inimii de langa tine sau cand visezi un sarut.

Sarutul de dimineata a avut gust de cafea amaruie, de multe ore nedormite si de fistic. Sarutul de dimineata e somnoros si confuz, isi neaga simtirile si uita ca afara, azi noapte a fost furtuna...sarutul de dimineata ne vrea goi ascultand aceeasi melodie la 2 casti.

Nu deciziile te salveaza, ci oamenii. Caci ei iti demonteaza toate convingeriile, ei te fac sa vezi cat de bine e sa fii alb cu negru intr-o lume plina de culori. Pentru ei renunti la decizii si inveti sa ocolesti...obstacolele! Oamenii care se dezbraca si se murdaresc cu tine, oamenii care te iubesc si care te plimba prin furtuna...poate pentru ei merita sa renunti la orice decizie si doar sa stii!