inceput

Eu nu stiu de unde goana asta spre afectiune! O goana complet inutila care a ajuns sa-ti oboseasca pana si trupul. O goana in care viata pare ca ti se schimba complet cand primesti ceva nou, ceva bun. Tot alergi sperand ca o sa gasesti ceva ce te-ar ferici. Tot confunzi lucrurile si sentimentele si uiti ca sunt simple experiente in urma carora, eventual, vei ramane cu ceva. Cand ele se sfarsesc, ramai cu acel gust indescifrabil al nimicului, doar ca si dupa nimic mai ramane ceva. Ramai Tu. Si ti-ar fi atat de simplu daca ai aluneca in relaxare si nu ai tine mortis sa oferi o importanta prea mare celor mai mici nimicuri.
Nefericirea e clar mai importanta ca fericirea pentru ca te face sa-ti dai seama ca aceste nimicuri au capatat proportii imense in mintea ta. Si tocmai de aceea uneori poate fi absurd sa-ti compari binele cu raul si sa castige raul. Uneori se intampla insa sa nu mai stii exact de ce ai crezut la inceput ca raul o sa se termine cu bine si nefericirea in fericire. Si mai mereu credem ca solutia pentru nefericire e mai usoara.
De exemplu, daca ramai goala, doar cu minuscule principii ce-ti acopera decenta, se pare ca este normal sa-ti fixezi actiunile pe greseli si traume. Si de asta crezi ca daca faci o lista e suficient sa castige coloana cu cele mai multe minusuri. Sufletul este ceva al naibii de simplu, ii place sa fie chinuit ca sa se simta important.
Se intampla lucruri terifiante ce te trezesc din contorsionari sufletesi inutile, si chiar daca dureaza putin pot avea un efect catastrofal. Imi place uneori, sa cred despre mine, ca am ceva ce poate compensa lipsa abundenta de cunostiinte si notiuni. Ca uneori am puterea sa fac oamenii sa se simta putin mai bine cu ei, tocmai pe acei oameni care refuza sa creada ca lucruri bune se pot intampla. Sunt acei oameni pe care ii intalnesc intentionat, ii caut cumva intrinsec si ma leg de ei. Si tot de la ei porneste aceasta idee fixa a mea ca e ceva mai mult de descoperit la mine prin prisma lor.
Mi-e frica de lucrurile noi insa le caut cu o nebunie sistematica si de fiecare data cand le gasesc ma arunc in gol, ma umplu de ele, le las sa ma macine pana nu mai stiu cine sunt...le las sa ma goleasca...pana nu mai e nimic....si atunci...o iau de la capat. Toate inceputurile ar trebui sa fie intr-un fel bune, inseamna ca ai reusit sa iei o decizie ce a influentat apoi o actiune ce a determinat apoi o stare, o intamplare, niste oameni, poate cateva vise si momente si multe multe imagini. Caci eu inca mai vrea sa fiu unul dintre acei optimisti care crede ca lucrurile frumoase si bune se pot intampla...si ca nu sunt relative...pur si simplu SUNT.