marți, 16 iunie 2009

in oglinda

Eu cred ca oglinda spune adevarul. A fost plasata intentionat in partea stanga, a inimii de cum stai si privesti. Realitatea este putin inselatoare, plina de teama ca nu este ceea ce pare, insa oglinda este mereu dispusa sa-ti arate ce tu refuzi sa ai. Oglinda si timpul ce il vrei oprit sunt detalii ce ne lasa sa ne sarutam cu plictiseala in fiecare noapte.
In oglinda e departe momentul, e uitata despartirea pe atat de vie pe cat trairea ce se zbate-n tine. In oglinda este el!

Si cand iti spune ca lipsa ta nu ar conta pentru ca oricum va vedeti rar, oglinda iti arata pe cine iubesti si lipsa lui de speranta este coplesitoare. Si cand te vrea de tot, intr-o zi, oglinda iti arata pe cine iubesti si credinta lui in "candva" te dezarmeaza.

Caci fiind una si aceeasi, noi doua ii primim ca pe un intreg, ce ne doreste si ne respinge in aceeasi secunda, patru trupuri ce nu au rapsunsul la intrebarea " de ce ne-am avea?", caci fiind una si aceeasi nu putem sa ne implinim, sa ne coordonam ci doar sa ne injectam una alteia trairi si garantii. Tu simti ca nu ai aer, eu cred ca respiri prea intens si deja ti-a intrat sub piele viata. Eu simt ca traiesc, dar nu am plamani sa respir ce altora li s-a oferit! Primeste cat pentru doua!

Mai sunt ei...care habar n au cum e sa traiesti in acelasi suflet cu cineva, complet diferiti si incompleti, doritori de imposibil si profitori de guri ametite. Ei care se despica la inceput, caci unul transpira pentru a te avea..si altul transpira pentru a se avea! Ofera cat pentru amandoi!

Daca am sta toti patru intr-o incapere s-ar aduna la un loc cea mai mare cantitate de dorinte si sentimente reprimate din lume, cel mai mare contrast de piele, 2 cirese, o melodie funk, o bicicleta, putin nisip si apa sarata. Daca ne am strange toti in brate si am ineca rasul si lacrimile in tot, ne-am umezi buzele, ne-am intalni varful limbilor si caldura...in oglinda am fi cei mai fericiti, in oglinda sparta visul ar fi asa cum am trait candva.

De aceea e bine sa-l privesti mereu in oglinda, poate ochiului tau i-a scapat ceva...poate de aceea nu e bine sa uiti si sa opresti timpul sa te gandesti putin ce vrei cu adevarat, ce te merita cu adevarat!

miercuri, 3 iunie 2009

Fistic




Caci asa cum a venit furtuna, asa a si trecut, lasand in urma ei prea multa liniste si cativa copaci dezbracati. Asemenea furtunii ce a trecut, sunt deciziile pe care trebuie sa le luam, sunt in noi, le simtim chiar si atunci cand avem impresia ca timpul sta in loc, ca ai putea sa stai langa el 10 ore si sa prelungesti tu viata florilor de tei. Cateva picaturi de ploaie de vara nu sperie pe nimeni, nici macar atunci cand sunt convinsa ca nu o decizie ma salveaza de mine, ea ma face sa cred in ce simt.

Dar mi-am dat seama de un lucru, nu luam cu adevarat decizii, nu pentru ca nu putem ci simplu pentru ca nu vrem. Am ajuns sa consideram ca este suficient, nu mai gasim loc plinului, nu mai credem ca un lucru nu se schimba in bine ci doar in rau, nu mai credem ca se merita sa alegi ce simti, chiar daca nu esti absolut convins ca o nu o sa gresesti. Nu mai credem ca cineva chiar ne vede...si cu toate astea avem fericire, ne uitam in gol, muscam din goliciunea cuiva pentru ca ajungem sa-l iubim. Cand s-a intamplat asta? Nu stiu, probabil cand s-au adunat norii si am stiut ca o sa vina o furtuna pe cinste, ce ma merita si ce o sa ma ude pana la piele.

Dar cand orasul e fierbinte ce rost are sa-ti mai ordonezi gandurile, ce rost are sa nu ti pierzi ceasul sau noptile pentru...dimineti. Dimineti cand totul trece si stii ca ai avut ceva, cand adormi numarand bataile inimii de langa tine sau cand visezi un sarut.

Sarutul de dimineata a avut gust de cafea amaruie, de multe ore nedormite si de fistic. Sarutul de dimineata e somnoros si confuz, isi neaga simtirile si uita ca afara, azi noapte a fost furtuna...sarutul de dimineata ne vrea goi ascultand aceeasi melodie la 2 casti.

Nu deciziile te salveaza, ci oamenii. Caci ei iti demonteaza toate convingeriile, ei te fac sa vezi cat de bine e sa fii alb cu negru intr-o lume plina de culori. Pentru ei renunti la decizii si inveti sa ocolesti...obstacolele! Oamenii care se dezbraca si se murdaresc cu tine, oamenii care te iubesc si care te plimba prin furtuna...poate pentru ei merita sa renunti la orice decizie si doar sa stii!

marți, 16 septembrie 2008


Alegeri
a fost usor...a fost cel mai usor sa stau sa zambesc in vant si totul in jurul meu sa dispara....si sa fie absurd sa fiu acolo..dar oricum asta e scopul lucrurilor aburde..sa nu aiba inteles, sa faci ceva pentru cineva, sa crezi in ceva, in 7 ani...luni...si din senin sa nu stii daca asta iti doresti..sau doar ai nevoie...ca aerul...apa..
cel mai usor sa ti se para ca timpul iti incape intr-un pumn, intr-un cutremur....ca doua culori se pot amesteca, pot aluneca si din senin incepe sa-ti placa sa te joci in culori...ce usor e sa ceri o cana cu apa cand e canicula...
ce usor e sa pleci...si sa uiti ce ai simtit, ca sa simti altceva...cel mai usor...si daca jos, coborata pe tarmul stancos iti sta inima...de frica...nu uita...ca departe ti au stat alte ganduri departe...
e ok sa fii fericita acum...cand stii ca ai oferit in mare tot ce trebuia...cand te dedublezi...cand esti el...caci il simti si iti permiti sa te transformi..si sa stii cand va intarzia!..si sa stii cand nu va fi acolo!
e usor sa ti amintesti ca acum ceva vreme ii erai...la mare...lucrurile se simplifica in soare..caci e totul galben si usor...
e usor sa te urci noapte intr-un tren pana undeva...plina de acel "poate da"..."poate acum"
e usor sa fii fraier..si naiv...si sa pui suflet...in cate parti vrei tu..cum vrei tu....ca o noapte de sex...macar...sa simti sa pui stop!

asa ca..eu pun stop si tu alegi....e aproape la fel de absurd. ..nu intelegem ce inseamna de fapt...eu mi asum responsabilitatea ca nu o sa mai sarut inutil ...si tu..ca alegi....
simplu..si incepem sa credem ca..exista ceva...orice...

miercuri, 18 iunie 2008

Asteptand-o


Daca te gandesti mult ca cineva are ceva ce ti doresti tu rau si nu e al tau si nici nu poate fi al tau pentru ca nu poate fi prins intre doua brate...gandul tau distruge ce nu ar vrea sa aiba acel cineva. Gandul tau pacatos ar putea fura fericirea altcuiva...sau doar ar pluti in aerul din jurul lor, inofensiv ca un copil? Ar fi dezamagitor pentru toti sa avem puterea de a gandi gresit, de a gandi in defavoarea altora, de a uita sa apreciem fericirea...chiar si atunci cand nu este a noastra sau pentru noi.

Caci fericirea este rareori pentru toti, rareori o intelegem clar fara sa judecam...rare sunt momentele cand fusul orar ne trezeste mai devreme sa iubim...Asta inseamna ca suntem aproape mai mult timp, mai departe de gandurile pacatoase din noi...Si asa te purifici de doritul de altceva de la altcineva...Conteaza ca in covorul adanc si alb, ti-ai pierdut invidia...e o dovada ca toti putem face asta! Trebuie doar sa plecam la Londra (intamplator) si sa vedem cum cineva ar fi distrus fara noi...alta calitate suportabila a oamenilor...sa-si distruga fara voia lor, doar prin priviri pe sub gene jumatatea...
Devine insa frustrant sa astepti...si sa numeri...incepi sa uiti amanunte, sa te intrebi cu cine am vorbit noaptea desculta...Mai stii doar ca batea vantul si erai sus..la ultimul etaj....de unde a cazut cineva saptamana trecuta...
Devine insa calm totul cand vezi...ca oricat de groaznice ar fi gandurile tale menite sa imbolnaveasca fericirea altora...la un moment dat se linistesc...si devin banale pareri de rau si sperante...si te trezesti la aeroport asteptand-o...


Azi nu e joi, nu?
Nu..azi nu e joi..
Si noi cand ne vedem... M am plictisit sa astept... Ar trebui sa fug la mare de fiecare data cand nu sunt perfecta
Da, cel mai bine...

Si tu?
O sa fac ce ti am promis, doar ca azi trebuie sa stau pana tarziu...azi nu pot sa te cunosc.
Mereu stai pana tarziu...mereu esti ocupat...si eu n am mai fost la mare de ani buni...
Daca ma astepti si pe mine....tu ai ales sa ramai.
Tu ai ales sa ma faci sa raman
Dar stii ca iti pierzi timpul...ca nu are rost, ca nu o sa fie nimic..si in plus iti pierzi si valurile, si soarele si bronzul..pentru ce?pentru cine?...
Pentru mine...
Pentru tine poti face altceva...poti pleca
Vorbesti de parca nu ti-ar pasa...nu vrei sa ma opresti
Nu...bronzul face bine...si eu nu! Nu te opreste nimeni..nu e nimic de oprit...
Deci am hotarat...plec la mare!
Ok...
Si o sa mi ard pielea sa treaca tot..
Ok...
Si poate nu o sa ma mai intorc tot eu..
Ok...
Sunt prea alba...
Esti...
Ok...

miercuri, 14 mai 2008


Cel mai bine ar fi sa te intepe iarba pe tine!
Cel mai bine ar fi sa te gadile sub limba vantul!
Cel mai bine ar fi sa fim fericiti...si timizi in soare sa nu ne gandim la nimic!
Cel mai bine ar ca apa din lac sa mi ude greselile pe care tu nu le stii, dar ai putea sa le stii caci ochii iti sunt adanci si plini de trecut!
Cel mai bine ar fi sa nu fie mai bine pentru tine..doar eu cel mai bun bine al tau!
Cel mai bine ar fi sa nu mai vaslesti si sa ne innecam in gol, in apa, in patul mic ce ne inconjoara!
Cel mai bine ar fi sa amortim asa si sa nu ne doara noaptea nedormita si nici anul de departe....se vede...ca m-au vizitat si alti hoinari...e mai larga inima de suferinte...sunt mai verzi ochii!
Cel mai bine ar fi sa fim!
Cel mai bine ar fi sa nu mi ceri sa te iubesc mai usor, mai moale, mai usor, mai trist!
Cel mai bine ar fi sa te intepe iarba pe tine....si sa ti aminteasca ca eu stau deasupra ta si privesc ce pot sa am mai bun!

joi, 10 aprilie 2008

Sa vorbim despre necunoscuti...sa le spunem fara ocolisuri si privindu-i fix in ochi ca sunt extraordinari, ca ne ajuta sa transformam linia asta dreapta si apatica din fata in ceva halucinant si proaspat, ca nu trebuie sa ne cunoasca trebuie doar sa ne doreasca...sa fie socati de noi, sa-si piarda increderea si orgoliul si timpul liber...sa asude noptile si sa consume mult vin rosu pentru a te saruta...in ameteala sa realizeze ca le-a rasarit iar soarele langa tine...
Sa nu incercam niciodata sa intelegem un necunoscut...doar sa-l vrem, sa nu ne dorim mai mult sau mai putin ci doar ce avem, sa vorbim putin si sa spunem tot...sa ne limitam la noi...sa-i innebunim....necunoscutii te pot salva...necunoscutii sunt acea doza de stare euforica pe care oricine ar trebui sa si-o permita...
Si cel mai important lucru e sa nu uitam niciodata ca oricand iti poti gasi necunoscuti, figuri vii si normale ce te caracterizeaza fara sa stie, ce te transforma fara sa realizeze...pana intr-o zi cand raman acolo...si nu vor sa plece, incep sa te cunoasca precum la inceput nu te cunosteau...incep sa fie acolo in libertatea ta, incep sa fie sinceri, si sa meraga pe strada tinandu te de mana...
Cine esti tu? Si de ce-mi faci asta? Cine a hotarat ca daca nu cunosti pe cineva, nu poti sa ai asteptari, cine a zis ca nu poti sa fi dezamagita de necunoscuti, cine a zis ca intr-un an ma cunosti si intr-o zi ma uiti....cine a distrus lumea necunoscutilor?
Strainul acela sunt eu, in fiecare amanunt al meu pe care mi l cunosc dar nu mi l recunosc, in fiecare purtare gresita, agatata de constiinta, in fiecare moment cand lumea asta devine mai mica.
Orice dezastru natural in universul macinat de straini e o infrangere personala...si poate ca la final si necunoscutii trebuie sa se cunoasca...
....sunt propriul necunoscut!